V-ați gândit vreodată că în fiecare zi, fără să vrem, consumăm până la 52.000 de microplastice? Acest fapt face parte din realitatea alarmantă a vieții moderne și trece adesea complet neobservat.
De la apa pe care o bem, la sarea pe care o punem în mâncare și chiar la aerul pe care îl respirăm, aceste microparticule de plastic au devenit o parte inevitabilă a mediului nostru.
În acest articol descoperim împreună sursele și efectele microplasticelor, și propunem soluții de prevenire a reacțiilor adverse.
Ce este microplasticul?
Microplasticul este definit ca orice fragment de plastic cu o dimensiune mai mică de 5 milimetri. Pentru a oferi o înțelegere cât mai exactă a acestui aspect alarmant, cele mai mici microplastice găsite în ocean au mai puțin de 1,000 nanometrii (sau un micrometetru) în diametru.
Deși sunt invizibile, ele reprezintă o amenințare majoră, deoarece plasticul nu este biodegradabil. Asta înseamnă că, odată ajuns în natură, el se descompune în bucăți din ce în ce mai mici, rămânând persistent în mediu și acumulându-se în ecosisteme. Acestea se formează din sticle, fibre textile sintetice, microbile din cosmetice, sau diverse surse similare.
Diferența dintre microplasticele primare și cele secundare ține de momentul și modul lor de formare. Microplasticele primare sunt particule care ajung în mediu deja mici, fiind fie adăugate intenționat în produse, cum ar fi cosmetice, fie rezultând din utilizarea lor, cum se întâmplă cu fibrele din hainele sintetice.
Microplasticele secundare se formează prin fragmentarea și degradarea lentă, sub influența factorilor externi, a bucăților mari de plastic abandonate de oameni în mediul înconjurător.
De unde provine microplasticul?
Cercetătorii clasifică microplasticele în două categorii principale, în funcție de modul lor de formare. Astfel, acestea se împart în felul următor:
Microplasticul primar de tip A
Tratat ca o substanță chimică, se referă la particulele introduse intenționat în produse, cum ar fi vopselele, detergenții sau produsele de îngrijire personală. Totuși, producătorii folosesc din ce în ce mai des polimeri solubili în apă (microplastice lichide) pentru a înlocui aceste particule.
Categoria microplasticului primar de tip B
Include particulele de plastic care sunt generate în timpul utilizării produselor din plastic, mici la început, și sunt introduse în mod direct în mediu sub formă de microplastice. Spre exemplu acestea includ fibrele textile desprinse din hainele sintetice și particulele fine rezultate din uzura anvelopelor pe șosea.
Microplastice secundare
Reprezintă majoritatea microplasticelor din mediul înconjurător și rezultă din degradarea și fragmentarea articolelor din plastic mai mari. O sticlă aruncată în natură sau un ambalaj de unică folosință se va transforma în mii de astfel de particule sub acțiunea soarelui, a vântului și a valurilor.
Cum ajunge microplasticul în natură și în corpul uman?
Sursele de microplastic sunt mult mai diverse decât v-ați imagina. Nu sunt doar sticlele și ambalajele uzate care contribuie la problemă. Microplasticul pătrunde în natură și, implicit, în corpul uman printr-o rețea omniprezentă de căi de transport. Aceste fragmente microscopicese se deplasează nedetectate prin aer, apă și sol.
Odată ajunse în mediu, microplasticele își găsesc drumul spre organismul nostru uman prin simplă inhalare, ingestie sau contact al pielii. Inspirăm microplastice odată cu aerul poluat și praful fără să ne dăm seama. Suntem expuși constant, indiferent dacă suntem acasă sau în oraș.
Studiile au arătat prezența lor inclusiv în apa potabilă (fie din surse îmbuteliate, fie din cea de la robinet) și într-o varietate de produse alimentare de bază. Printre cele mai cunoscute exemple se numără peștele și fructele de mare, unde particulele se acumulează în tractul digestiv al animalelor, dar și în produse precum sarea de masă și mierea.
O descoperire recentă arată prezența microparticulelor de plastic direct în sângele uman, indicând că ele nu doar trec prin tractul nostru digestiv, ci sunt capabile să traverseze barierele biologice și să ajungă în organe și țesuturi. Deși cercetările privind efectele pe termen lung asupra sănătății umane sunt încă în desfășurare, această prezență sistemică subliniază urgența de a înțelege cât mai bine pericolele cu care ne confruntăm inconștient zilnic.
Efectele microplasticului asupra mediului
Impactul microplasticului nu se limitează doar la organismul uman. El reprezintă o amenințare sistemică, de lungă durată, pentru întregul mediu înconjurător. Viața marină este afectată în mod deosebit, deoarece oceanele acționează ca un vast depozit al acestor particule.
Peștii, păsările și mamiferele din anumite zone afectate ingerează microplasticele fie direct, confundându-le cu hrana, fie indirect, prin lanțul trofic.
Pentru creaturile mai mari, fragmentele mai mari de plastic, chiar dacă sunt sub pragul de 5 mm, pot provoca sufocarea sau pot bloca tractul digestiv. Chiar și particulele microscopice ingerate de pești și scoici duc la probleme grave, dând o senzație falsă de sațietate care le determină să nu mai mănânce.
Prin prezența lor fizică și chimică, ele acționează ca niște magneți pentru substanțele toxice persistente din apă, cum ar fi pesticidele și metalele grele.
Microplasticele polueaza solul și se infiltreaza în terenurile agricole. Odată ajunse în sol, aceste particule minuscule modifică structura fizică a terenului și pot afecta capacitatea de reținere a apei, ceea ce este vital pentru vegetație. Mai mult, microplasticele interferează cu sănătatea solului și a plantelor. Cercetările arată că particulele pot fi chiar absorbite de rădăcinile plantelor (cum ar fi legumele), permițând contaminanților să pătrundă direct în lanțul alimentar terestru și afectând, astfel, producția de hrană și biodiversitatea solului.
Efectele microplasticului asupra sănătății umane
Microplasticele pătrund în organismul uman prin trei căi principale, fiind considerate inevitabile atâta timp cât respirăm și consumăm.
Ingestie
Prin apă (de la robinet sau îmbuteliată) și alimente, în special fructe de mare, sare și alimente ambalate.
Inhalare
Particulele din aerul exterior și din praful interior sunt inhalate și ajung în plămâni, de unde cele mai mici pot traversa barierele biologice.
Contact dermic
Deși mai puțin frecvent, expunerea prin piele este posibilă în cazul particulelor extrem de fine, mai ales dacă există leziuni.
Odată ajunse în corp, aceste particule nu sunt neapărat eliminate complet. Studiile au demonstrat prezența microplasticelor în aproape toate fluidele și organele umane examinate, inclusiv în: sânge, placentă sau organe interne (ficatul, splina și rinichii, spre exemplu).
Efectele potențiale ale microplasticelor asupra sănătății sunt:
- Stres oxidativ
Un dezechilibru la nivel celular care atacă ADN-ul, proteinele și membranele. Microplasticele exacerbează acest dezechilibru, intensificând producția de radicali liberi (molecule reactive și instabile) care pot contribui la dezvoltarea cancerului și a bolilor cronice.
- Perturbări endocrine și disfunctii reproductive
Aditivii chimici utilizați în plastic (cum ar fi Bisfenolul A – BPA) pot interfera cu procesele biologice importante și pot perturba sistemul endocrin.
- Risc cardiovascular și infiltrarea în organe interne
Microplasticele se pot infiltra inclusiv in ficat, rinichi și plămâni, unde pot provoca leziuni tisulare și pot perturba funcția normală a acestora. Pot afecta sistemului respirator și digestiv, sau provoca riscuri cardiovasculare crescute.
Soluții pentru reducerea microplasticului
Acțiuni la nivel individual
Cea mai importantă schimbare este evitarea plasticului de unică folosință în viața de zi cu zi. Aici poti contribui și tu, atât pentru propria sănătate, cât și pentru reducerea microplasticelor în ansamblu. Cum? Prin reducerea amprentei de carbon!
Poți opta pentru textile naturale (lână, bumbac) în detrimentul celor sintetice, care eliberează fibre la spălare.
De asemenea, poți instala filtre speciale la mașinile de spălat pentru a capta microfibrele înainte ca acestea să ajungă în sistemul de canalizare.
Soluții la nivel industrial
- Prioritizarea eco-designului, creând produse care necesită mai puțin plastic și sunt integral reciclabile;
- Dezvoltarea și utilizarea pe scară largă a alternativelor biodegradabile și bio-bazate;
- Investiții în tehnologii avansate de filtrare la stațiile de epurare sunt cruciale pentru a elimina majoritatea microplasticelor din apele uzate, înainte de deversare.
Măsuri legislative și exemple europene
Un succes major a fost interzicerea microbilelor în cosmetice la nivelul Uniunii Europene și în țări precum SUA. Directiva UE Single-Use Plastics (SUP) a interzis anumite articole de unică folosință și impune ținte de colectare.
România, aliniindu-se la standardele europene, transpune aceste măsuri și dezvoltă Sistemul de Garanție-Returnare (SGR), care va crește semnificativ rata de reciclare.
Întrebări frecvente despre microplastic
Este periculos microplasticul pentru sănătate?
Da, este periculos. Acesta ne poate afecta fără să știm, prin acțiuni simple sau prin intermediul obiectelor, aerului sau consumabilelor care ne înconjoară.
Cum ajunge microplasticul în apa pe care o bem?
Acesta ajunge prin intermediul apelor uzate slab filtrate și prin contaminarea directă din sticle, mai ales când plasticul este expus la căldură sau timp prelungit.
Putem evita complet microplasticul?
Din păcate, nu putem evita complet microplasticul, fiindcă este omniprezent în aer și în alimente. Putem doar reduce expunerea prin folosirea de filtre și evitarea plasticului de unică folosință.
Ce alternative există la plastic?
Se pot folosi alternative din sticlă și oțel inoxidabil pentru recipiente, bambus pentru tacâmuri și alegerea produselor din fibre naturale (bumbac/lână) pentru textile și haine.
Concluzie: microplasticul – o problemă globală cu soluții locale
Astfel, microplasticul, definit ca orice fragment de plastic sub 5 milimetri, este un invadator invizibil care pătrunde în corpul nostru prin aer, apă și alimente, fiind deja detectat chiar și în sângele uman.
Aceste particule persistente nu poluează doar întregul mediu, dar ne afectează direct și sănătatea, contribuind la stresul oxidativ și la riscuri cardiovasculare printre multe alte efecte ulterioare.
Deși problema este globală, soluția începe la nivel individual: trebuie să reducem consumul de plastic de unică folosință și să alegem textile naturale. Succesul depinde însă de acțiunea colectivă, susținută de reglementări stricte (precum interzicerea microbilelor) și de inovații industriale.
Vitalia Mediu sprijină proiectele pentru un viitor curat. Descoperă mai multe inițiative și implică-te alături de noi!